singulare
Vai alla navigazione
Vai alla ricerca
Corsu
Sustantivu
singulare s. m. cism. (o singulari)
Prununzia
- [singulare]
- IPA: /singuˈlarɛ/
Sillabazione
sin | gu | la | re
Etimulugia
Issu sustantivu corsu vene da u latinu "singularem" o "singularis".
Parolle currelate
Traduzzione
|
|