cumplementu

À prupositu di Wiktionary

Corsu

Sustantivu

cumplementu s. m.

  1. parte di un interu
  2. (linguistica) ognuna di e parti chì si aghjunge à verbu è sughjettu per spande a frase

Prununzia

  • [cumplementu]
  • IPA: /kũplɛ'mɛ̃tu/

Sillabazione

cum | ple | men | tu

Etimulugia

Issu sustantivu corsu vene da u latinu "complementum".

Parolle currelate

cumplementà

Traduzzione


Sicilianu

Sustantivu

cumplementu

  1. cumplementu